Automatizarea proceselor de business.

Urmărirea facturilor, introducerea comenzilor, mutarea datelor dintr-un instrument în altul, rapoartele săptămânale, trierea e-mailurilor, crearea dosarelor de client: tot ce urmează o regulă stabilă poate rula fără nimeni.

Începem cu cronometrul. O sarcină care costă trei oameni patru ore pe săptămână merită un proiect; una făcută de două ori pe an, nu. Auditul întoarce o listă ordonată după orele economisite.

Cea mai mare parte a timpului pierdut stă între programe, nu în ele. Conectăm instrumentele prin API, sau printr-un conector făcut la comandă atunci când nu există API, ca datele să fie introduse o singură dată.

Când un instrument nu are API, aproape întotdeauna există o altă ușă: un export programat, o cutie poștală dedicată, o bază de date accesibilă doar pentru citire. Căutăm ușa aceea înainte de a conchide că trebuie schimbat programul.

Când nimic de pe piață nu face treaba, construim ecranul care lipsește: un back office, un tablou de urmărire, un formular de lucru. Mic, precis, folosit în fiecare zi.

Deciziile. O automatizare care acordă o reducere, soluționează o reclamație sau scrie în numele unui director creează mai mult risc decât timpul pe care îl economisește. Automatizăm pregătirea și lăsăm validarea unui om, la un clic distanță.

Nici procesul care se schimbă lună de lună nu e pregătit: întâi trebuie stabilizat, altfel plătești de două ori, o dată ca să îl automatizezi și o dată ca să îl refaci.

O automatizare tăcută care se strică costă mai mult decât lipsa oricărei automatizări. Fiecare flux este jurnalizat, supravegheat și anunță pe cineva când eșuează.

Fiecare flux păstrează și o cale manuală. Dacă o integrare cade, munca se poate face de mână în aceeași zi, fără să aștepți reparația.